Blog

Adevarul meu vs. adevarul tau

Eu cunosc. Eu stiu. Astfel de afirmatii facem in mod cotidian. Dar ce cunosc eu? Cunosc adevarul. Cine/Ce  ma asigura de aceasta detinere a adevarului? La ce criterii sa apelez pentru aflarea adevarului? Cate „ziduri”si cate „poduri” trebuie sa construiesc pentru a atinge sursa cunoasterii?

Pentru ca adevarul nu este un dar, nu este un manifest, el fiind cautat si inteles diferit, teoriile referitoare la existenta lui au fost diverse. Acest lucru ma trimite cu gandul la teoria lui Lucian Blaga, potrivit careia cunoasterea este duala. In opinia acestuia, cunoasterea paradisiaca este cea rece, rationala si precisa, pe cand cea luciferica ne permite sa cunoastem doar partial adevarul, lumea ramanand invaluita in mister.

Personal, consider ca tipul de cunoastere paradisiaca condamna omul la stagnare deoarece acesta ajunge la un anumit punct in care inflexibilitatea gandirii sale impune o limita, individul considerand ca a elucidat misterul. Pe de alta parte, cunoasterea luciferica duce la o evolutie a individului, acesta cunoscand treptat universul. Acest tip de cunoastere il face pe om sa doreasca mai mult pentru ca fiecare treapta urcata sa reprezinte o reusita.

De-a lungul timpului, cunoasterea si adevarul au primit diverse teorii, majoritatea fiind filozofice. Lasand filozofia la o parte, aceste doua notiuni sunt aplicate in viata de zi cu zi. Asadar, ramane o singura intrebare: Adevarul meu este si adevarul tau?



2 comentarii

  1. «UnderGaby&raq 1 septembrie 2010 at 1:22 -  Răspunde

    Dupa cum bine ai spus adevarul e o notiune strict personala…fiecare avem o viziune proprie a realitatii, si valabilitatea ei depinde de numarul si calitatea argumentelor cu care ne aparam propriile idei. Dar oricat de bune si de numeroase argumente am prezenta, si oricat de obiectivi am incerca sa fim…viata personala, societatea din care facem parte si perioada in care traim au o mare influenta asupra mentalitatii fiecaruia. De aceea cred ca niciodata nu vom reusi sa descoperim adevarul suprem si sa cunoastem "adevarata" realitate…ceea ce ne lasa o singura alternativa: sa ne construim treptat un univers propriu in care sa ne simtim fericiti si unde sa dispunem de o relativa comoditate…

  2. Carla 1 septembrie 2010 at 4:37 -  Răspunde

    Chiar la asta ma gandeam si eu..un univers propriu este exact ceea ce incercam sa construim atunci cand ne cladim propria personalitate:)..treptat aceasta cladire este erodata si apoi reconstruita de influentele exterioare si,vorba ta,oricat de obiectivi am vrea sa parem..cei din jur ne influenteaza foarte mult. Partea buna a acestor influente exterioare este faptul ca atunci cand exista pareri diferite aria noastra de cunoastere se largeste considerabil. In concluzie, adevarata provocare e vietii este, de fapt, delimitarea Binelui de Rau.:)

Lasă un răspuns

Facebook