Amintiri din copilarie, Blog

Amintiri din copilarie – episodul 1

picking-nose-1M-am gandit foarte mult inainte sa public intreaga serie Amintiri din copilarie. Daca pica site-ul, am sa stiu de ce. Nu voi publica amintirile lui Ion Creanga, sper ca stii cine e Ion Creanga si ai citit Amintiri din copilarie si macar cateva din povestile sale. Daca nu, apasa ALT+F4, mergi la cea mai apropiata biblioteca/librarie si imprumuta/cumpara cartile lui Creanga. Nu, nu folosi internetul sa le citesti, e alt „feeling” cand pui mana pe carte, trust me cause i know what i am saying. Pentru ca am scris si in engleza si in romana in aceeasi fraza, o sa fiu injurat de marii critici. Sorry! Eu doar incercam sa fiu in trend. Dar sa trecem peste detalii, sa-l lasam pe Ion Creanga in pace si sa dam „Play” la primul episod din Amintiri din copilarie de Adi Durai.

Amintiri din copilarie – de Adi Durai

Episodul 1 – Si… ce ai  mai invatat azi la scoala?

Imi amintesc destul de bine intamplarea, eram tanar si inocent pe vremea aia. Eram inca la scoala generala, clasele V-VIII. Toata actiunea s-a petrecut la ora de biologie. Nu va ganditi la prostii. Am sa trec direct la subiect, e un episod destul de scurt. Nu stiu exact in ce clasa eram, cred ca in clasa a VI-a.

Doamna profesoara de biologie era o tanti mai in varsta, nu foarte batrana dar trecuta cu mult peste 40, cel putin asa arata. Imi amintesc ca iesisem in fata clasei intr-o zi sa ma asculte iar tot ce a observat dumneaei e ca sunt putin ghebos. Drept urmare, restul orei s-a vorbit despre ghebul meu, ca pot paraliza, muri in chinuri si asa mai departe. Nu m-a intrebat nici dracu daca nu cumva imi este frig. Dar nu vom vorbi despre asta acum.

Intr-o zi, cand frunzele erau inca galbene si asteptau sa cada, cand soarele se ascundea dupa frunzele galbene ce asteptau sa cada, cand norii ascundeau soarele ce se ascundea dupa frunzele galbene ce asteptau sa cada, cand un catel latra la o pisica ce se uita la norii ce ascundeau soarele ce se ascundea dupa frunzele ce asteaptau sa cada, cand o batrana astepta la trecerea de pietoni umbrita de norii ce ascundeau.. ati prins ideea. Era o zi de toamna la ora de biologie. Nu, nu era vacanta!

Un coleg era putin racit din cauza umbrei cauzate de norii de mai sus. Daca soarele nu se ascundea si il incalzea putin probabil acest episod nu ar fi existat. N-a fost sa fie! Colegului ii curgea nasul. Ca orice om normal, a pus batista la nas si si-a suflat nasul. Doamna profesoara de biologie a oprit ora, asa cum eram obisnuiti, pentru a ne explica cum se sufla mucii! Da bre, mucii se sufla, nasul ramane la locul lui. Tot dumneai ne-a explicat si acest lucru.

Sunteti curiosi? Colegul si-a suflat nasul cum stia si el, bagi nasul in batista (nu prea multi din noi stiam de servetele pe vremea respectiva) si sufli. Ei bine, doamna profesoara a explicat detaliat cum se face acest lucru. Eu va rezum: pui batista sau servetelul la nas si sufli o nara apoi cealalta. Astfel nu ti se infunda urechile, mucii sunt evacuati mai usor si alte detalii ce nu isi aveau locul. Cred ca intelegeam toti daca ne spunea sa suflam o nara apoi cealalta, fara detalii si fara cuvantul muci.

Ajung acasa, intru pe usa. Ma schimb, ma duc in bucatarie unde mama ma astepta cu masa pusa. Ma asez la masa si printre cheflaielele mele aud:

„Si… ce ai mai invatat azi la scoala?”

sange-nas



Lasă un răspuns

Facebook