Blog

Urari de Anul Nou!

Nu o sa incep cu Fie ca… pentru ca nu e genul ala de „urare”. Anul 2017 a fost un an cu de toate, cu bune, cu rele. Important e sa analizam cu atentie ce planuri am avut pentru anul 2017. Cate din ele le-am dus la bun sfarsit, cate din ele sunt inca in desfasurare si cate din planuri nici macar nu au avut un mic start. Sa cautam motivul pentru care nu le-am dus la capat si ce ne-a facut sa ne oprim. In ultimii ani sunt convins ca toata lumea amana de la an la an diferite planuri. Un nou loc de munca, o noua casa, era sa zic o noua… nevasta :))) Nu zic. La fiecare sfarsit de an auzim replica „La anul o sa fie mai bine!” sau „Un nou inceput!”.

De cate ori sa o luam de la inceput? De ce? Si de ce la anul o sa fie mai bine, anul asta de ce nu? Ce tot atatea amanari, atatea scuze… Niciodata nu mi-a placut sa o iau de la inceput. Anul asta am luat-o de la inceput cu un nou loc de munca. Si asta pentru ca e mai „safe” cu doua locuri de munca. Chiar daca e mai obositor si mai stresant, merita efortul.

Nu am nici un plan pentru 2018. Doar sa continui ce am inceput inca din 2016 si sa lupt pentru ceea ce imi doresc si pentru ce si cine iubesc. Asa cum ar trebui sa faca toata lumea. Nu mai amanati, nu asteptati „Noul An”. E doar o zi in calendar, se schimba o cifra intr-un sir de numere. Nu devii mai inteligent dupa ora 00:00. Nu devii mai bun in ceea ce faci dupa ora 00:00. Devii mai bun prin exercitiu, studiu, munca, implicare etc. Dar hai sa aprindem artificii si sa aruncam cu petarde pe geam, sa ne imbatam bine, sa dam muzica la maxim pentru ca vine un An Nou! As vrea sa vad fericirea asta in timpul anului. De ce nu aprinzi artificii cand tocmai ti-a nascut nevasta? De ce nu sarbatoresti asa in timpul anului cand tocmai ai scapat cu viata in urma unui accident rutier? Sa te vad cum arunci pocnitori in mijlocul intersectiei, cu sticla de sampanie in mana. Nu te-as judeca, atunci ti-as intelege fericirea.

Anul asta, 2017, am facut multe greseli. Cea mai mare greseala e ca am facut multe lucruri pro-bono. Fara sa cer nimic si fara sa am asteptari. Si nu, nu de la anul, ci din decembrie (ca luna asta am realizat) nu mai fac nimic pro-bono. Nu mai ajut oameni care imi vor cere ajutorul pentru ca mai tarziu sa-mi demonstreze cat de mult au meritat. Tot timpul mi-am sfatuit prietenii sa nu aiba asteptari si sa ajute cand pot pe cineva. Mi-am filtrat si mai bine lista de prieteni. Mi-am facut categorii: familie, iubita, prieteni, colegi, vecini, cunostinte, amici, fețe cunoscute. Si doar cei primele trei categorii vor mai primi o imbratisare atunci cand va fi nevoie. Nu sunt rau! Desi nu stiu cat de mult o sa ma tin de cuvant, chiar sa nu ajut? Hmm… ramane de vazut 🙂

O sa finalizez acest articol prin a ura un „La multi ani!” tatalui meu, care stiu ca nu va citi vreodata dar nu conteaza… si „socrului” meu.



Un comentariu

  1. Laura 15 februarie 2018 at 16:30 -  Răspunde

    Foarte frumos blog-ul, sa mai postezi 😛

Lasă un răspuns

Facebook